Iti inchin tie, creatorule, inima mea, si tot ceea ce sufletul meu a trait sau va trai vreodata in calatoria sa.

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Adultii Indigo si divortul





Adultii Indigo si divortul

Generatiile de copii nascuti in anii ’50 si ’60 au fost initiatorii si purtatorii energiei Indigo, au pregatit terenul pentru copiii lor, prima generatie Indigo. Ca adulti Indigo, s-au integrat in societatea contemporana, au facut ceea ce au facut parintii lor, s-au casatorit de tineri si si-au format propriile familii. Dar experienta casatoriei lor a fost foarte diferita de cea a parintilor lor. N-au fost capabili sa accepte restrictiile de la inceputul casatoriei, supunerea si toleranta pentru comportamentul partenerilor, asa cum au facut parintii lor. Au realizat ca exista si alte optiuni acceptabile pentru a supravietui finaciar si emotional, asa ca inceput sa divorteze in numar mare. Unii s-au recasatorit si au reinceput viata cu alti parteneri, altii au decis sa ramana singuri si sa-si ingrijeasca familia ca parinti separati. Cativa barbati au hotarat sa-si creasca copiii singuri. Altii pur si simplu au ramas singuri. Societatea si biserica a considerat ca este foarte rau sa iesi din “randul lumii”. Dar ele nu intelegeau Energia Indigo.

Sunt surprins de numarul mare al adultilor Indigo pe care-i cunosc si care au hotarat sa nu se casatoreasca – sau, daca s-au casatorit, au hotarat sa nu aiba copii. Pe de alta parte, stiu un numar prea mic de adulti Indigo din categoria 40-55 de ani, care sa nu fi divortat macar o data. Majoritatea celor singuri sau fara copii tolereaza comentariile celor “bine intentionati”, sau rudelor asupra faptului ca “ar trebui sa se-nsoare” sau “s-aveti si voi copii”. Doar fac un semn cu capul, zambesc si-si vad de viata lor… Asta este energia Indigo, manifestata prin refuzul de a-si compromite propria etica si convingerea ca fac ceea ce este bine. Este interesant ca, atunci cand prima generatie Indigo se apropia de varsta casatoriei, in anii 50-60, majoritatea companiilor de televiziune transmiteau emisiuni cu familii fericite, bine echilibrate. Asta era bineinteles o poveste. Acum sunt multe seriale excelente care arata cum era mariajul la acea data, cum multe familii nu erau fericite si nici echilibrate. Toti aceia care au trait atunci stiu asta foarte bine… Multi adulti Indigo s-au saturat de basmele casatoriei minunate, si-au dat seama ca ceva nu merge si au creat ceea ce numim azi, rata divortului.

Rata mare a divortului arata schimbarea – si nu destramarea societatii. Vechile modele mor si trebuie sa se schimbe, daca nu mai servesc necesitatilor omenirii. Odata, divortul era un stigmat, un semn al ratarii/esecului. Acum este ceva normal si acceptabil. Divortul este inca o experienta traumatizanta, care incheie asteptarile emotionale legate de casatorie, sfarsitul povestei: “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Adultii Indigo care au simtit asta, care simt ca au facut rau netolerand situatia – si in unele cazuri nici nu le-a placut sa fie casatoriti – trebuie sa inteleaga ca asta face parte din reasezarea structurilor energetice de a se indeparta de lucrurile care sunt in afara integritatii lor si care le-ar impune un anumit control sau restrictii. Ei pot fi fericiti ca au crescut generatia de copii ce nu trebuie sa se casatoreasca pentru echilibru emotional sau securitate financiara. Schimbarea demografica face parte din ciclul prin care trecem. Cand copiii Indigo de acum se vor casatori, rata divortului va scadea, pentru ca vor face alte alegeri pentru motive diferite si vor ramane casatoriti, odata ce au luat aceasta decizie. Adultii Indigo au jucat un rol important in stabilirea actualului concept de casatorie si divort si in integrarea in noul ciclu. Acesta a fost rolul lor – sa schimbe lucrurile pentru generatia Indigo – si au facut-o bine.

Copiii de azi sunt diferiti de orice alta generatie pe care a avut-o lumea acesta. Ei au nevoi pe care societatea noastra nu le poate satisface si, in loc de a accepta asta, au devenit, ca si generatia precedenta, roata scartaitoare care insista sa fie schimbata.

Estomparea diferentelor dintre sexe

Daca te uiti la baietii si fetele Indigo, cu varste cuprinse intre 14 si 25 de ani, ce vezi? Se observa vreo diferenta majora intre persoanele de sex masculin si feminin? Nu prea … Baietii pot avea par lung sau scurt, poarta tricouri si pantaloni bufanti care le atarna de pe solduri. Si fetele pot purta parul lung sau scurt, tricouri sau pantaloni bufanti. Era o vreme pe care si-o pot aminti parintii Indigo, cand baietii si fetele se imbracau foarte diferit. Fetele erau “aranjate”, parul coafat si machiate. Erau educate sa fie “doamne” si sa se fie feminine. Ei bine, vremurile astea s-au dus. Probabil ca asta-i bine, pentru ca acum fetele sunt libere sa se-mbrace cum doresc.

Interesant este ca tocmai modul de a se imbraca al copiilor Indigo este lucrul care estompeaza granita dintre sexe. Fetele nu mai sunt obligate sa se-mbrace ca “fetele” si sa poarte fuste. Acum pot alege ceea ce vor sa poarte. Imi aduc aminte ca, atunci cand eram la scoala, fetele erau obligate sa poarte fusta. In zilele friguroase sau cand ningea, puteam purta pantaloni, dar numai pe sub fusta si trebuia sa-i dam jos imediat ce ajungeam la scoala. Acest tip de restrictii s-au terminat, multumita in principal copiilor Indigo, care au insistat atat de mult sa se imbarce cum vor ei, pana cand parintii au fost nevoiti sa accepte. In ultimii zece ani, aceasta tendinta referitoare la imbracaminte a devenit o obisnuinta.

Modul in care se comporta baietii si fetele se schimba si el. În relatiile care intervin intre potentialii parteneri ai unui cuplu, cei doi se comporta mai mult ca si cand ar fi mai degraba prieteni, decat iubiti, probabil din cauza ca sunt mai putin interesati de a se angaja intr-o relatie, decat sa socializeze. Imbracandu-se asemanator, s-a creat sentimentul de acceptare dintre fete si baieti – lucru tipic energiei Indigo. Sunt deschisi si accepta pe oricine ca pe un egal al lor, nefocalizindu-se pe diferentele dintre ei si ceilalti. Pentru ei, rasa, sexul si cultura sunt toate la fel. Ei intruchipeaza unitatea – iar asta este ceea ce aduce Schimbarea pe aceasta planeta.

Putem invata multe de la Copiii Indigo – si chiar o facem. Eliminarea tensiunilor dintre sexe, stergerea granitelor care separa barbatii si femeile in doua tabere ne ajuta sa ne vedem intr-un mod diferit, luand in considerare afinitatile comune si nu aparenta exterioara. Desigur, nu este valabil oriunde, oricand, dar schimbarile apar usor – si, odata ce se produc, sunt ireversibile. Desigur ca energia Schimbarii poate fi asimilata in moduri diferite, dar progresele apar si poti vedea schimbari oriunde te-ai uita. Pentru asta trebuie sa le multumim celor Indigo, sa mergem mai departe creand o cultura universala care sa ne onoreze, unde toti sunt tratati cu demnitate si respect, unde toti suntem recunoscuti ca fiind Unul.

Copiii de astazi – Generatia Adevarului

Copiii Indigo si de Cristal ai zilelor noastre impart o caracteristica absolut unica: sunt pe cale de a afla Adevarul. Nu adevarurile simple, cum ar fi ca iarba este verde, soarele e cald si ploaia este uda, ci adevaruri complexe, care includ intelegerea spirituala si sensul profund al lucrurilor, situatie pe care noi, parintii, nu am avut-o cand eram copii. Aceste generatii nu se simt deloc in largul lor cand e vorba de minciuna, de jumatatile de adevar, sa fie mintiti in fata – se vor impotrivi acestei situatii, isi vor sustine punctul de vedere si se vor apara fara sa dea inapoi.

Copiii Indigo si Cristal, pur si simplu, nu accepta lucrurile ca atare, ci trebuie sa stie de ce sunt asa cum sunt. Daca exista ceva in care nu pot vedea adevarul, vor pune intrebari si, daca nu apare raspunsul, il vor cauta ei insisi, intrucat acesta este caracterul lor. Ei nu accepta distorsiuni ale adevarului din partea parintilor – in special copii Cristal. Pur si simplu, ei nu inteleg de ce nu spunem adevarul. Si insista sa facem asta, indiferent cat de dureros este pentru noi. Atat copii Indigo, cat si cei de Cristal vor mai degraba sa afle adevarul – si dupa aceea cu neadevarul. Daca nu vrem sa procedam in felul acesta, ne vor sacai si haitui, pana cand vom accepta.

Insistentele lor pentru adevar nu cauta doar minciunile inadins ticluite – indiferent cat erau de bine intentionate. Pentru ei, adevarul este o necesitate, pentru ca ei sa-si pastreze integritatea, relatiile, sa traiasca in armonie cu spiritul lor, cu felul lor de a fi. Orice nu se aliniaza felului lor de-a fi le pune in pericol echilibrul si ei nu accepta asa ceva. Ca si celelalte generatii, ei trebuie sa indrepte totul, sa spuna lucrurilor pe nume si sa descopere minciuna. Setea lor de adevar se extinde nu numai la ce se intampla in jurul lor, in comunitatea din care fac parte, in orasul lor, in tara lor, ci si la nivelul intregii lumi. De altfel ei sunt generatia “Cibernetica”. Au crescut odata cu internetul, cu telefoanele mobile si au deja o perspectiva globala. Sunt prima generatie care se bucura de acest privilegiu.

Ei nu accepta tarele noastre, de exemplu discriminarea rasiala sau sexuala. Am remarcat o particularitate a Copiilor Indigo – si anume ca nu sesiseaza diferentele de culoare a pielii, sau cele culturale. Pentru ei, un alb sau un negru sunt la fel. Copii Indigo sunt implicati in relatii interrasiale si interculturale, mai mult decat oricare alta generatie. Dealtfel sunt intoleranti la criticile societatii, referitoare la alegerile lor. Nu inteleg cand noi vorbim despre diferentele dintre oameni.

Multe dintre convingerile si actiunile lor imi amintesc de acea generatie “hippie” din ‘60-’70, cu doua diferente distincte. Acum omenirea isi accepta propria spiritualitate si sunt mai multe posibilitati de a interactiona unii cu ceilalti, multumita dezvoltarii retelelor de internet si de telefonie mobila. Astfel, ei au crescut cu abilitatea de a stabili contacte intr-o retea mondiala si si-au format opiniile despre unitatea intregii omenirii. Nu inteleg de ce noi nu facem la fel. Pentru ei exista un singur adevar: suntem toti la fel si avem aceleasi merite. Ei fac totul pentru a se asigura ca asta se-ntampla.

Multi copii au vandut prajituri, si-au vandut jucariile si fac ceea ce pot pentru victimele tsunami-ului. Era felul lor de a arata lumii ca ceva ii unea cu acesti oameni, ca voiau sa-si arate compasiunea, ca voiau sa-i ajute. Acesta este un exemplu al simtului solidaritatii dar si al adevarului pe care-l detin – de ce unele natiuni vor suferi, in timp ce altele nu si ca ar trebui sa avem cu totii grija unii de ceilalti. Nepoata mea, copil de Cristal, i-a dat mamei ei toti banii din pusculita – 23 de centi – ca sa ajute copiii victimelor tsunami-ului care ramasesera fara casa. Dupa aceasta a zis ca toata lumea ar trebui sa aiba o casa.

Cand generatia Copiilor Indigo va ajunge la varsta majoratului – si multi sunt deja in pragul lui – vor incepe sa intre in sistemul politic si in mediile de afaceri ale societatii. Cu insistenta lor pentru a afla adevarul, ma-ntreb ce se va-ntampla cu sistemul care exista azi, cand aceasta generatie zgomotos protestatara v-a incepe sa schimbe “status quo-ul” si va refuza sa accepte politica si procedurile care exista de generatii – multe din ele bazate pe orice, dar nu pe adevar. Multi dintre ei vor evita metodele traditionale si vor demara propriile afaceri, sau vor lucra in moduri prea putin traditionale, dar totusi vor avea castiguri. Alti Indigo nu vor fi in stare sa inteleaga valoarea sfaturilor parintilor si nu sunt interesati de slujbe foarte bine platite, masini elegante si vile. Ei au nevoie de un serviciu care sa-i faca fericiti si sa le imbogateasca viata, nu sa ii indeparteze de ea. Va surprinde ca exista o mare rata de neangajati in randul celor intre 18 si 25 de ani? E un mesaj pentru noi ca trebuie sa incepem sa fim atenti la ceea ce acceptam ca adevaruri, cum ne castigam existenta si cate ne trebuie pentru a trai.

Cel mai frumos aspect al acestei generatii este nivelul in care se pot implica in “rezistenta pasiva”, asa cum a denumit-o Ghandi si modul in care isi croiesc propriul drum in viata. Dar nu o fac in mod egoist. Preocuparea lor pentru adevar nu sa restrange doar la ei insisi, ci la toata lumea. Eforturile lor nu sunt canalizate intr-o singura directie, ci in mai multe. Insa lumea nu pare pregatita pentru ei, dar va fi, cu timpul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu